Free cookie consent management tool by TermsFeed Policy Generator
limba

Ce legatură este între activitatea fizică și învățare

16 Noiembrie 2022


Cu toți suntem conștienți că activitatea fizică este benefică pentru sănătate, dar astăzi, în epoca
digitală, a tabletelor și a calculatoarelor, mișcarea și activitatea fizică la copii a devenit o
adevărată provocare.
În practica mea de medic de recuperare medicală și medicină sportivă, am văzut suficienți copii
de la cele mai mici vârste până la adolescenți ca să realizez că ne confruntam cu o mare lipsă de
mișcare pe acest segment de vârstă. Și nici la adulti nu stăm mai bine. Însă, în copii este
viitorul... și mă refer la viitorul lor, al fiecăruia dintre ei. Problemele cele mai frecvente sunt
legate de postură, greutate corporală și diferite modificări ale scheletului, fie la nivel de coloană
vertebrală, fie la nivelul piciorului, modificări care vor avea repercursiuni pe starea lor de
sănătate atât în viitorul apropiat, cât și în viața de adult. Dincolo de kinetoterapia specifică pe
care o prescriu după consultație, le explic părinților necesitatea absolută a practicării unui sport
de către copil. Scuza principală din partea lor este lipsa timpului, faptul că petrec atâta timp la
școală și apoi au atât de multe teme, încât timpul pentru mișcare este redus substanțial, spun
ei. La care se mai adaugă și acea ora de educație fizică, de multe ori inexistentă în practică.
Activitatea fizică favorizează o creștere și o dezvoltare sănătoase. Mișcându-se, copilul își
însușește abilitățile motrice specifice vârstei și își face mușchii să lucreze, dezvoltându-le astfel
forța, puterea și anduranța, dar și flexibilitatea.
Importanța activității fizice la copii
Cu toți suntem conștienți că activitatea fizică este benefică pentru sănătate, dar astăzi, în epoca
digitală, a tabletelor și a calculatoarelor, mișcarea și activitatea fizică la copii a devenit o
adevărată provocare.

În practica mea de medic de recuperare medicală și medicină sportivă, am văzut suficienți copii
de la cele mai mici vârste până la adolescenți ca să realizez că ne confruntam cu o mare lipsă de
mișcare pe acest segment de vârstă. Și nici la adulti nu stăm mai bine. Însă, în copii este
viitorul... și mă refer la viitorul lor, al fiecăruia dintre ei. Problemele cele mai frecvente sunt
legate de postură, greutate corporală și diferite modificări ale scheletului, fie la nivel de coloană
vertebrală, fie la nivelul piciorului, modificări care vor avea repercursiuni pe starea lor de
sănătate atât în viitorul apropiat, cât și în viața de adult. Dincolo de kinetoterapia specifică pe
care o prescriu după consultație, le explic părinților necesitatea absolută a practicării unui sport
de către copil. Scuza principală din partea lor este lipsa timpului, faptul că petrec atâta timp la
școală și apoi au atât de multe teme, încât timpul pentru mișcare este redus substanțial, spun
ei. La care se mai adaugă și acea ora de educație fizică, de multe ori inexistentă în practică.
Activitatea fizică favorizează o creștere și o dezvoltare sănătoase. Mișcându-se, copilul își
însușește abilitățile motrice specifice vârstei și își face mușchii să lucreze, dezvoltându-le astfel
forța, puterea și anduranța, dar și flexibilitatea.
Eu aș merge și dincolo de aceste aspecte deoarece una din ariile mele de interes o reprezintă
psihomotricitatea sau psihologia mișcării și este legătura dintre percepție, sentimente, gândire,
mișcare și comportament, iar Wallon este cel care a demonstrat efectul de durată a tonusului
muscular asupra starea emoțională. Imediat după naștere începe activitatea motrică a copilului
și aceasta se dezvoltă inițial prin intermediul schimbului emoțional și tonic dintre copil și mamă,
dialog tonic care precede dialogul verbal. Maturarea neurologică și învațarea la copil, sunt
indisociabile. La cele mai mici vârste învațarea se realizează prin experiențele trăite de copilul
mic și vor acționa pe maturarea neurologică a acestuia și o vor accelera, pe când deficitul de
experiențe toncio-senzoriale încetinesc maturarea neurologică.

Care sunt experiențele motorii trăite de copilul mic? Să le enumeram : ținutul in brațe, alăptatul
sau hrănirea de orice fel, poziția de flexie/extensie, statul pe burtă, rularea burtă-spate, târâitul,
mersul în patru labe, poziția sezând și până la mers. Și după mers.. atunci când sare, aleargă sau
se joacă cu mingea, copilul devine conștient de corpul său și de poziția lui în spațiu: în sus, în
jos, înainte, înapoi, într-o parte, în cealaltă. Toate aceste mișcări stimulează atât dezvoltarea
fizică a copiilor cât și pe cea cognitivă. De aceea , blocarea copilului încă din copilaria mică, în a
se mișca, înseamnă să îi blochezi dezvoltarea atât motorie, cât și inteligența și cunoașterea, și
mai tarziu după 5 ani ( uneori și mai înainte) apar și problemele medicale: picior plat, talus
valgus, cifoze, scolioze, surplus de greutate, mers pe vârfuri dar și dislexii, probleme de scris și

de calcul, probleme de agresivitate, copii care nu știu să cadă- atât la propiu cât și la figurat, și
mai ales nu știu să se ridice. Mergând pe firul anilor înainte, același principiu se aplică: cu cât un
copil nu se mișcă, cu atât nu își cunoaște corpul și limitele corpului lui în raport cu spațiul dar și
cu ceilalți si problemele psiho-medicale nu întârzie să apară.


Dr Laura Cupșa - Medic specialist medicină fizică și reabilitare medicală. Medic specialist medicină sportivă
Ilustrații de Alexandra D. Nicușor-Iancu